Scurt istoric

Prima atestare documentară a satului Stăuceni datează„ de la 1588, octombrie 14…” când Domnitorul Moldovei de atunci, Petru Schiopul dăruieşte Mânăstirii Putna moşiile celor 4 sate.
În pădurea Rediu ce mărgineşte comuna, simţi mai mult ca oriunde firul tainic ce-i leagă pe locuitorii acestor meleaguri de Ştefan cel Mare. Legenda spune că după izbânda Marelui Domnitor de la Codrii Cozminului asupra leşilor (1497), cete răzleţe din oastea craiului Albert, prădau satele Moldovei. Aceştia au fost prinşi „ deasupra Botoşanilor, pe Dealul Târgului şi osândiţi să are înjugaţi la pluguri şi să semene ghindă … Şi a răsărit mândreţe de pădure căreia unii îi spuneu Dumbrava Roşie iar alţii Rediu”, adică… pădure tânără.

Construită de autorităţile locale, casa memorială a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu expune spre vizionare bunuri personale ale fostului ierarh, donate muzeului de Patriarhia Română şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, şi este decorată cu obiecte tradiţionale specifice zonei Botoşani.

Casa memorială Teoctist Patriarhul a fost realizată după o fotografie din arhiva personală a familiei Arăpaşu. Construcţia, în stilul specific arhitecturii moldoveneşti, este formată din tindă şi două odăi, prispă şi acoperiş din stuf, şopron pentru unelte agricole şi coşar împletit din nuiele în ogradă.

În cadrul aşezământului sunt expuse mitra, toiagul arhieresc şi veşmintele fostului patriarh, dar şi cărţile scrise de acesta, obiecte ce au aparţinut familiei sale, o bibliotecă cu cele 17 volume de predici, precum şi numeroase medalii, plachete şi distincţii dobândite de patriarh în timpul vieţii.

Casa memorială dedicată Prea Fericitului Patriarh Teoctist Arapaşu, este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, cu o secţiune caracteristică sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, formată din tindă şi două odăi, prispă cu deregi şi acoperiş din stuf, şopron pentru unelte agricole şi coşăr împletit din nuiele în ogradă.

Tinda oferă o expoziţe permanentă de fotografie ce încearcă să surprindă în memoria imaginii, cele mai importante momente din drumul lung al vieţii, credinţei şi ascezei monahale pe care a purces copilul Toderaş în Duminica Tomii a anului 1928.

Şi poate nu întâmplător ele sunt expuse cronologic, în sensul invers acelor de ceasornic – încercând parcă să întoarcă timpul … sau măcar să-l oprească pentru o clipă în faţa vizitatorului şi a veşniciei.

Ansamblul folcloric Muguri de fluier a fost înfiinţat în cadrul Şcolii din localitatea Stăuceni, judeţul Botoşani, în toamna anului 2000, pentru a da o notă de profesionalism activităţilor extracurriculare şi manifestărilor artistice din şcoală şi comună. În ciuda atâtor

alte tentaţii cotidiene, s-a ales folclorul ca mijloc de exprimare – de etalare a talentului şi creativităţii tinerilor noştri.

De asemenea o analiză matură şi pertinentă ne-a determinat să adoptăm formule din stilul tradiţional – ca structură de tălmăcire artistică – prelungind în contemporaneitate firescul şi simplitatea, naturaleţea şi bogata frumuseţe a melosului de pură esenţă populară, moştenite peste generaţii de la rapsozii satelor moldave.

Originalitatea formelor de prezentare (versuri ale titanilor poeziei româneşti, melodii şi dansuri populare: hore, bătute, sârbe, doine şi balade – specifice zonei etnofolclorice în care ne aflăm) – îmbinate într-un scenariu divers dar discret, încearcă să dea personalitate micului nostru ansamblu.